* * *
Universalium. 2010.
terramara — TERRAMÁRA s. f. 1. locuinţă lacustră. 2. ridicătură de pământ, loc al unei foste aşezări de pământ rămasă din preistorie. (< it. terramara) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
terramara — ter·ra·mà·ra s.f. 1. TS archeol. insediamento preistorico su palafitte caratteristico di alcune zone dell Emilia, risalente alla media e tarda età del bronzo 2. TS geol. deposito a cumulo di terra grassa e nerastra, formato dai resti di tali… … Dizionario italiano
terramara — {{hw}}{{terramara}}{{/hw}}s. f. (pl. terramare o terremare ) Grandi cumuli di terreno archeologico rinvenuti in località un tempo palustri con resti di palafitte, tipici della pianura emiliana a ovest del Reno e dei territori di Mantova e… … Enciclopedia di italiano
terramara — pl.f. terramare, terremare … Dizionario dei sinonimi e contrari
terramara — ter·ra·ma·ra … English syllables
terramara — n. kind of earthy fertilizer; neolithic pile dwelling … Dictionary of difficult words
terramara — n. (pl. terramare) = TERRAMARE. Etymology: It. dial.: see TERRAMARE … Useful english dictionary
Культура террамар — Археологическая культура • Северная Италия Культура террамар Бронзовый век … Википедия
Cultura de las Terramaras — Localización geográfica aproximada. Datos Cronología: 1500 1100 aC. Localización: Color Azul del mapa. Norte de la … Wikipedia Español
terramare — 1. terramare [ teramar ] n. f. • 1867; mot it., de terra « terre » et amara « amère » ♦ Agric. Terre ammoniacale utilisée comme engrais. terramare 2. terramare [ teramar ] n. f. • 1865; mot it., altér. de terra mala « mauvaise terre » ♦ Didact.… … Encyclopédie Universelle
