- redare
-
v.t., redared, redaring.
* * *
Universalium. 2010.
redare
Look at other dictionaries:
redare — REDÁRE, redări, s.f. Acţiunea de a reda şi rezultatul ei; reproducere, exprimare, reprezentare. – v. reda. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 REDÁRE s. 1. v. înapoiere. 2. v. reproducere. 3. v. reprezentare. 4. v. descriere … Dicționar Român
redare — s ( n, redare, best. pl. redarna) … Clue 9 Svensk Ordbok
redare — re·dà·re v.tr. (io rèdo) LE ereditare: il primo | e l altro non redarono il tuo fato (D Annunzio) {{line}} {{/line}} DATA: av. 1400 … Dizionario italiano
redare — v.t., redared, redaring. * * * redar(e obs. forms of reader … Useful english dictionary
pickup — PÍCK UP s.n. Aparat care redă (şi reglează) sunetele înregistrate pe un disc cu ajutorul dozei de redare; p. restr. doză de redare. [pr.: píc ap] – Din engl. pick up. Trimis de oprocopiuc, 16.03.2004. Sursa: DEX 98 PICK UP [pr.: pic áp] n.… … Dicționar Român
reprezentare — REPREZENTÁRE, reprezentări, s.f. Acţiunea de a reprezenta şi rezultatul ei. 1. Înfăţişare, redare, reproducere a unui lucru (prin mijloace plastice). ♦ Reprezentare topografică = înscriere pe un plan, pe o hartă etc. a detaliilor de pe teren cu… … Dicționar Român
stereofonie — STEREOFONÍE s.f. Procedeu de reproducere a sunetelor (înregistrate) caracterizat printr o reconstituire a repartiţiei spaţiale a surselor sonore care dă ascultătorului senzaţia că se află chiar în apropierea sursei; stereo. [pr.: re o ] – Din fr … Dicționar Român
stereoscopie — STEREOSCOPÍE s.f. Ramură a opticii care se ocupă cu procedeele de înregistrare şi de redare a imaginilor în relief şi cu studiul proprietăţilor optico mecanice ale instrumentelor folosite în acest scop. [pr.: re o ] – Din fr. stéréoscopie. Trimis … Dicționar Român
bază — BÁZĂ, baze, s.f. I. 1. Parte care susţine un corp, o clădire sau un element de construcţie; temei, temelie. ♦ Latură a unui triunghi sau a unui poligon ori faţă a unui poliedru (care se reprezintă de obicei în poziţie orizontală). ♦ Dreaptă care… … Dicționar Român
direct — DIRÉCT, Ă, direcţi, te, adj., s.f., adv. 1. adj. Care duce la ţintă, de a dreptul, fără ocol; drept. ♢ În linie directă = din tată în fiu, în linie dreaptă de rudenie. 2. s.f. Lovitură dată de un boxer cu mâna întinsă drept înainte. 3. adv. De a… … Dicționar Român
